Without a name

Niciodată nu am ştiut exact ce mă voi face când voi fi mare. Am preferat să fie surpriză. Chiar şi acum când am terminat o facultate şi sunt în mijlocul unui master nu sunt sigură de ce vreau să fac. Probabil ceva legat de jurnalism dar nu am o idee exactă. În schimb, pot să spun ca am ajuns la vârful carierei mele de posibilă-jurnalistă. Azi am avut ocazia să văd birourile BBC Scotland. Am ajuns dimineaţă foarte devreme şi am asistat la prezentarea emisiunii Good Morning Scotland pentru BBC Radio şi am vizitat studiourile unde se înregistrează buletinele de ştiri pentru tv. Am văzut newsroom-ul care este enorm şi ne-au vorbit o mulţime de jurnalişti care lucrează acolo. Nu mai trebuie să spun cât de impresionată am fost. Lucrează exclusiv digital iar toate aparatele şi programele sunt de ultima oră. Acum, dacă stau să mă gâdesc mai bine, nu m-ar deranja deloc să lucrez acolo. Poate că tocmai am descoperit ce vreau să mă fac când voi fi mare!

De câteva săptămâni nu a făcut decât sa plouă. Şi nu oricum, ci agresiv, cu picuri care ţi se strecuară până în cele mai adânci molecule. Deşi aveam planuri măreţe pentru weekend-ul meu de trei zile, nu am reuşit să fac aproape nimic. În schimb:

Până la urmă am făcut mai multe decât m-aş fi aşteptat!

FYI: It’s still raining!

foto

Am o nedumerire: se merită să merg la vot aici, chiar dacă trebuie să schimb două trenuri şi să mai merg o oră până la singura secţie de votare? Toată lumea de aici mă îndeamnă să merg dar eu sunt mai leneşă de felul meu. What do you say?

Deşi am fost avertizată în nenumărate rânduri, mi-am luat inima în dinţi şi m-am uitat la acest film. Şi sunt mândră să spun că nici de această dată nu am plâns, deşi este un flim foarte trist. Din contră, am găsit destule momente amuzante. Absolut toate persoanele cu care am vorbit mi-au spus că voi plânge în hohote , dar, şi de această dată, insensibilitatea mea a dat pe dinafară. Filmul este frumos în spiritul lui The Notebook. Avem un cuplu tânăr (Hilary Swank şi Gerard Butler) care s-au căsătorit în ciuda tuturor obstacolelor. Când, Gerry (Butler) moare din cauza unei tumori şi singurul lucru care îi mai rămâne lui Holly (Swank) sunt nişte scrisori pe care el i le-a trimis înainte să moară, care o ajută să treacă peste moartea sa. Nu voi nega că acest film este foarte emoţionant si nu oricine va avea stăpânirea mea de sine (ştii tu cine eşti :D), dar trebuie văzut de orice fată şi poate şi de câţiva băieţi mai sensibili.

Şi aşa au început sărbătorile de iarnă pentru mine. Întreg oraşul Glasgow a fost luminat azi, la 6:30 începând cu George Square iar eu am fost plăcut impresionată. Nu am mai văzut atâtea luminiţe decât în pozele din calendare. De acestă dată am participat la eveniment în calitate de membru al presei şi am avut locurile cele mai bune – adică pe acoperişul unei clădiri din apropiere de unde am putut admira mulţimea enormă, focurile de artificii şi luminiile din piaţă. Mă aşteptam să dureze mai mult dar a fost şi foarte frig aşa că cele două ore au fost mai mult decât suficiente. Corul şcolii de teatru englez a deschis festivităţiile iar actorii din musicalul Frumoasa şi Bestia au o cântat şi ei o bucată. Aprinderea luminilor a fost marcată de un superb foc de artificii iar apoi lumea a plecat extrem de repede lăsând în urmă o piaţă plină de mizerii. În mare mi-a plăcut la nebunie tot show-ul iar numărul de oameni care au perticipat a fost de-a dreptul impresionant. Abia acum am înţeles de ce s-au emis un număr restrâns de bilete, toate gratuite, şi doar cei care aveau bilete puteau să intre în perimetrul pieţei.

Cum zilele trecute am fost în pană de wireless am reuşit să fac o grămadă de lucruri de care îmi era lehamite. Aşa că am reuşit să-mi spăl mormanul de haine de care mă împiedecam în fiecare dimineaţă, să ajung la zi cu dreptul scoţian şi să-mi fac curat în cameră. Mândră de reuşită, m-am răsplătit cu un film. Push este varianta pentru marele ecran al serialului Heroes de care eram obsedată până a începuit să devină plictisitor. Totate personajele sunt persoane obişnuite cu puteri supranaturale, excepţie fâcând faptul că puteriile sunt categorizate şi nu sunt întâmplătoare. Avem eterna dinamică dintre băieţii buni şi cei răi, cei buni câştingând la final, după ce sunt la un pas să moară (ups, sper că nu am dezvăluit un spoiler prea mare). Am depistat câţiva actori cunoscuţi în rolurile principale ca Djimon Hounsou, Chris Evans sau Camilla Belle. Mie mi-a plăcut cel mai mult Dakota Fanning în rolul de adolescentă rebelă care se îmbată ca să vadă viitorul. Filmul are câteva momente de suspans, dar în mare este asemănător cu majoritatea filmelor cu supreroi.

This is the first book that I’ve bought here, and was as good as I’ve thought. The author was born in New Jersey in 1893, and by the time she was 19 she was already an editor for Vogue magazine. She went on becoming a drama critic for Vanity Fair, a book critic for The New Yorker and Esquire wile publishing poems and sketches on her own. She was mostly known for cynicism and dry wit. The Collected Dorothy Parker comprises most of her short stories and poems as well as some of her best play and book reviews.

Usually, I’m not too interested in short stories, but this one managed to spark my interest. The author has a unique talent to enter in the female subconscious. The characters, mostly female, are extremely well written as the writer dissects each character’s duality. Each story paints snapshots taken from the feminine universe. The situations are typical and embody the life of real people. The times are not specific but she references different situations that are as relevant now as they were then. The writing is superb while her subtle humour doesn’t let you abandon the book. Her poems are an addendum to her stories and are just as relevant and funny as them.

Though both the lyrics and the short stories were written in different occasions, they must be read together because they complete perfectly the author’s incredible universe. You can easily spot the influence of Parker’s own experience and feelings. The story lines show ordinary aspects that sometimes will surprise or shock you. The characters are easy to understand – from the housewife that’s constantly being left by her army husband to the young girls who dream to a better life without doing anything about it to the sisters that stage a real life drama while their father dies alone, just a few steps away.

Sâmbătă m-am hotărât să mai colind o parte din Scoţia şi am vizitat Sirling, un oraş destul de mic în apropiere de Edinburgh, în Highlands. Două trenuri mai târziu, am ajuns în sfârşit în vechiul oraş unde am fost întâmpinată de un frig crunt pe care nu l-am mai simţit până atunci. Deşi cerul era senin şi nu bătea vântul deloc, frigul a reuşit să-mi intre în fiecare moleculă din corp. Trecând peste şocul iniţial, oraşul este foarte simpatic. De cum am ajuns în centru, o formaţie de „cum s-or fi chemând cei care cântă la cimpoaie” care au dat un „concert” chiar acolo. La început melodiile făceau parte din ambianţă dar, după ceva vreme, m-am bucurat că nu sunt mahmură, căci altfel m-aş fi aruncat sub tren. Sinceră să fiu nu prea înţeleg linia melodică a acestor instrumente. Trecând peste asta, am vizitat castelul, de unde priveliştea este excepţională. După câteva ore petrecute acolo, ne-am întors în oraş unde nu prea am avut ce vizita cu excepţia nenumăratelor magazine. În schimb, mi-a plăcut la nebunie arhitectura dar faptul că nu prea erau oameni pe stradă în mijlocul zilei era cam ciudat.

Parcarea din faţa castelului – frumoase trasuri, nu?

Since I’ve been here for more than a month I thought I should write at least one text in English, so here it goes. And what better subject than a British Holiday – the Guy Fawkes Day. As most people know, Guy Fawkes was one of the people who tried to blow up the House of Parliament in London. Traditionally, on November 5 there is a bonfire where an effigy of Guy Fawkes is burnt and many fireworks across the country. Since I’ve skipped Halloween, I was looking forward to participate to such an event. So I went to Strathclyde Country Park in Motherwell to see the famous traditions. At first glance everything looked very similar with a lot of Romanian festivities that take place many times a year. A lot of lights, huge mobs and many rides, and three DJs from Real Radio shared the hosting duties. I wasn’t courageous enough to go on any ride but I did eat way too much candy floss and a weird green stripe that tasted a lot better than it looked as I admired the bonfire on the loch. Everything ended with a breathtaking fireworks accompanied by gorgeous music. I took so many pictures that my hand got numb. In case you haven’t figured out yet, I’m a big sucker for fireworks. There is a huge album here.

And everything ended in an even more crowded note, of course.

Că tot am fost în pană de internet zilele trecute, am avut timp să vad un film cap-coadă şi am ales Fireflies in the Garden. Distribuţia părea promiţătoarechiar dacă nu am auzit de acest film până acum. Povestea este destul de complicată dar şi interesantă. Michael (Ryan Reynolds) se întoarce după mult timp acasă pentru a participa la ceremonia de absolvire a mamei sale. Dar, când ajunge, află că ea tocmai a murit într-un accident de maşină. În timp ce întreaga familie se chinuie să treacă peste tragedie, aflăm mai multe despre dinamica acestor personaje printr-o serie de flashback-uri.. Scenariul  este foarte bine scris, iar personajele sunt superbe, mai ales cele interpreate de Julia Roberts şi Willem Dafoe. Un film foarte bun care merita mai multa atenţie.